De ieri, toata blogosfera se mira in fata unor poze ale Bucurestiului din 1964. Ca ce curat era, dar ce putine masini, si uite ce eleganti erau oamenii.
Mimi se uita si ea si se mira. Pentru ca ei nu i se par cine stie ce. Da, pozele au un aer romantic (doar au aproape 50 de ani), insa nu ilustreaza un oras minunat asa cum insista unii sa vada.
Ce vede Mimi?
-autobuze la fel de pline ca azi
-oameni imbracati la indigo (aceleasi costume cenusii si camasi albastre la barbati, aceleasi posete si pantofi albi la femei)
-autobuze in coloana si bucuresteni traversand neregulamentar
-cladiri gri, deprimante
De ce se uita oamenii in urma si spun ca e frumos? Mimi nu stie. Probabil e acelasi mecanism ca in cazul lui „tot ce nu pot avea e minunat”.
Mimi se mira 
Lasă un comentariu