Daca va intrebati de ce nu se mai mira Mimi (stiu ca va intrebati), aflati ca Mimi s-a mutat, de aceea nu a mai scris nimic in ultima vreme.
Mimi se mira bigger, better and unabridged 😀
Daca va intrebati de ce nu se mai mira Mimi (stiu ca va intrebati), aflati ca Mimi s-a mutat, de aceea nu a mai scris nimic in ultima vreme.
Mimi se mira bigger, better and unabridged 😀
De cateva zile toata lumea nu vorbeste decat despre propunerea de dublare a filmelor straine.
Mimi nu considera dublarea o masura proasta, isi inchipuie ca bunica, care nu vede sa citeasca scrisul si nu stie nici engleza, s-ar bucura.
Pe de alta parte o deranjeaza ideea ca dublarea ar fi obligatorie, Mimi e convinsa ca nu ar putea sa urmareasca un astfel de film fara sa se gandeasca in continuu la modul in care au sunat in engleza expresiile traduse (pateste asta si cu cartile traduse din engleza, deci cu filmele ar fi tragedie).
Normal i s-ar parea lui Mimi ca in functie de publicul tinta unele filme sa fie dublate altele nu. E asa de complicat?
Ce o mira teribil pe Mimi insa este argumentul unora ca odata cu dublarea filmelor romanii vor deveni niste analfabeti.
Mimi e curioasa sa afle cine a invatat sa scrie de la televizor, pentru ca ea a invatat la scoala, dar cine stie, poate se poate si asa.
Nu am inteles, se numeste Negresco sau Hegresco?
Sper totusi ca se numeste Hegresco, suna mai „politically correct” 😀
Inainte sa plece din tara, Mimi cea revoltata de apa minerala scumpa din Frankfurt s-a uitat sa vada cat costa cea romaneasca.
In Otopeni banala Dorna de 0.5l iti scotea din buzunar 10 lei. Daca insistai cu cautarile gaseai si cu 8 lei.
Mimi a ramas profund impresionata de avantul romanesc de aliniere la standarde occidentale 😀
Mimi isi da seama ca nu stiti ce sa le cumparati de Paste rudelor, prietenilor si colegilor de munca astfel ca vine cu o super idee: brelocul cu familia sfanta.
Mic, ieftin, practic, util si debordand de suflu religios, brelocul cu familia sfanta reprezinta cadoul perfect de Paste.
Brelocul ii are pe Iosif si Iisus pe o parte si pe Fecioara Maria pe cealalta parte, toti inconjurati de o margine aurita.
Ei, ce altceva sa va mai doriti?
In urma cu 2 saptamani Mimi a fost la tara. A plivit florile din gradina si apoi a mers prin padure sa culeaga viorele.
Aceasta e una din zambilele plivite cu grija de catre Mimi:
Mai multe poze cu primavara la tara aici.
Exista carti pe care nu le citesti tu pe ele te citesc ele pe tine. In urma cu cateva zile am terminat de citit un roman de acest fel si desi am inceput un alt roman il simt inca pe cel vechi scormonindu-mi prin minte.
Nu m-am mai simtit asa de cand am citit Henry Miller, „Tropic of Cancer”, si mergeam in transa prin casa neputand sa imi scot ritmul frazelor milleriene din minte.
Inca recitesc din cand in cand primele pagini din „Tropic of Cancer”. Sunt fascinata de modul in care Miller reuseste sa starneasca cititorul si emotional si intelectual. Cred ca asta trebuie sa faca scriitorul perfect. Ca un iubit perfect 😀
Inapoi la romanul care m-a „infestat” recent, prima pagina:
cel putin in aeroportul din Frankfurt.
O sticla de apa de 500ml are un pret de minim 2,50E. El urca usor spre 3E, in functie de magazin.
In schimb, o sticla de lapte cu 1,5% grasime costa 2,10 E.
Mimi merge cu spatele pastrand contactul vizual cu maidanezul necunoscut ce o urmareste. Tensiunea creste, Mimi analizeaza inaltimea cainelui si capacitatea lui de a o musca mai sus de cizme.
Maidanezul da din coada fericit si o urmeaza pe Mimi indiferent de manevrele acesteia sperand sa primeasca ceva de mancare.
Lui Mimi ii este frica si mila in acelasi timp. Ba ii mai vine si sa rada pt ca realizeaza ca e complet ridicola. Dar nu poate. De frica.