Vom muri la munca

Mimi nu e genul de persoana care sa se gandeasca la chestii macabre precum momentul mortii, dar intotdeauna si-a imaginat ca va fi la pensie in clipa in care va avea loc nefericitul eveniment.

Uite insa ca Banca Mondiala nu impartaseste gusturile lui Mimi si ar vrea ca aceasta sa moara la locul de munca.

Asta nu inseamna ca Banca Mondiala vrea ca Mimi sa moara mai devreme. Nu. Sa se duca tot la aceasi varsta dar sa o faca nu in balansoarul de acasa ci in scaunul de la birou. Ca asa e frumos sa muncesti 50 de ani si apoi ca crapi de epuizare.

Cam asta ar vrea Banca Mondiala pentru noi toti. De aceea recomanda Guvernului roman sa cresca varsta minima de pensionare peste 70 de ani.

Sa moara romanii in mod eroic muncind pentru fondul de pensii nu odihnindu-si creierii facuti varza.

Mimi se mira de un singur lucru, daca Guvernul mareste varsta de pensionare noi de ce am fi fraieri sa platim contributii de care nu ne vom putea bucura?

Mimi si Guvernul

Atunci cand guvernul Boc a hotarat sa nu accepte cumularea pensiei cu salariul, Mimi a incercat sa gandeasca pozitiv si sa vada partea buna. Poate ca legea aceasta e buna in fond chiar daca pare atat de idioata.

Acum insa Guvernul decide sa elimine plata drepturilor de autor. Motivul oficial e: angajatorii trec pe cartea de munca salariul minim si restul de bani ii platesc in drepturi de autor.

Mimi tot sta si se mira. Evident Guvernul vrea mai multi bani la buget. Impozitul din salar e 16%, din drepturi autor e mai mic, 10%. Oare nu ar fi mai simplu sa creasca impozitul pentru drepturi de autor decat sa elimine aceasta forma de remuneratie?

Ce ar trebui sa faca oamenii care scriu la 2-3 publicatii care nu fac parte din acelasi trust? Oamenii care practic nu au program de lucru ci un numar de articole de predat pe luna?

Ii trecem ca si cum ar lucra cu un sfert de norma? Ii punem sa plateasca in 3 parti CAS ?

Nu ar fi mai normal sa creasca impozitul pe drepturi de autor? Daca tot vrem sa marim bugetul de stat, uite il facem 12% in loc de 10%.

Mimi crede ca guvernantilor le place scandalul. Intotdeauna aleg cea mai aberanta solutie.

Pensionarii muncitori

Mimi citeste avida in presa despre pensionarii muncitori. Tragedie dupa tragedie inroseste cu cerneala presa.Pensionarii mor de foame, lasati-i sa munceasca macar.

Mimi nu stie cu siguranta daca pensionarii mor sau nu de foame dar isi aminteste ca in ultimii ani pensiile au fost in mod continuu majorate. Cum de altfel isi aminteste si spumele la gurile internautilor cand a venit vorba de marirea salariilor profesorilor. Si de tacerea adanca care ii inconjoara pe medicii rezidenti.

Din surse sigure Mimi stie ca rezidentii castiga foarte putin. Atat de putin incat a cunoscut rezidenti care mai aveau un job ca sa isi suplineasca cheltuielile.

Tot din surse sigure Mimi stie ca si un profesor incepator castiga putin. Si nu gaseste posturi decat in sate uitate de lume sau in licee economice unde e usor sa fii batut in clasa de elevi. In parte pentru ca posturile calde si frumoase sunt tinute de profesori pensionari, cu salarii bune.

Asa ca Mimi s-a bucurat la ideea ca dinozaurii din licee, facultati si spitale vor merge acasa sa isi molfaie in fotoliu pensia. Si-a zis ca pentru cele cateva sute de mumii vii (din care vreo 2 i-au bantuit anii de facultate)  merita sa sufere si restul pensionarilor care intr-adevar au nevoie de bani si merita pe deplin postul ocupat.

Insa datorita aprigelor proteste, guvernul Boc va permite ca profesorii, medicii si actorii sa lucreze si dupa pensie.

Si acesta e momentul in care Mimi se mira. Pentru cine naiba a fost data ordonanta asta de urgenta daca nu scapam de fosilele din invatamant si medicina?