Lenesii Romaniei

Mimi nu a crezut niciodata ca romanii sunt lenesi. A vazut prea multi oameni obsedati sa aiba nu neaparat bani ci un loc de munca, un serviciu care sa ii valideze.

Apoi in timp ce citea acest post si-a amintit de povestile despre lenesii Romaniei. Cei care se intretin din alocatiile numerosilor copii si din mila celor din jur. Si-a amintit de bolnavii inchiputi pensionati pentru boli inventate.

Si-a amintit de bunica lui Mimi care se plangea ca e batrana si ar fi vrut sa plateasca un om sa ii sape o bucata din gradina, insa nici cel mai sarac om din sat nu a vrut sa ii sape 1 zi in gradina pentru masa si bautura plus 50 de lei.

Mai mult de atat bunica nu a avut de unde sa dea. Are din pacate o pensie cinstita castigata dupa vreo 30 si ceva de ani de munca.

Un profesor cu 7 ani vechime in invatamant, in prezent, nu castiga 50 de lei pe zi. Si trebuie sa isi plateasca singur transportul, mancarea si materialele de pe care preda.

Tinad cont ca in Roamnia muncesc doar vreo 4 milioane de oameni (din vreo 20) putem spune ca acestia reprezinta o exceptie si ca romanii in general sunt lenesi.

Victime, din nou

Mimi a remarcat ca una din „calitatile” romanilor este capacitatea de victimizare. Din orice nimic gasim o scuza sa ne plangem de mila.

Sa luam ca exemplu acest articol din Adevarul in care suntem informati ca romanii petrec cele mai multe ore la job si au cel mai scurt concediu.

Se precizeaza in trecere ca orele nenumarate petrecute la job nu inseamna neaparat productivitate crescuta, dar cand te gandesti ca germanii sunt mai bine platiti si au si 33 de zile de odihna pe an, parca frecatul mentei timp de 8-9 ore la job devine scuzabil, nu?

Cum sa nu muncesti mai putin cand ai mai putin concediu, nu?

Pentru eliminarea victimizarii Mimi tine sa precizeze ca in SUA exista 15 zile de concediu.