Mimi nu a crezut niciodata ca romanii sunt lenesi. A vazut prea multi oameni obsedati sa aiba nu neaparat bani ci un loc de munca, un serviciu care sa ii valideze.
Apoi in timp ce citea acest post si-a amintit de povestile despre lenesii Romaniei. Cei care se intretin din alocatiile numerosilor copii si din mila celor din jur. Si-a amintit de bolnavii inchiputi pensionati pentru boli inventate.
Si-a amintit de bunica lui Mimi care se plangea ca e batrana si ar fi vrut sa plateasca un om sa ii sape o bucata din gradina, insa nici cel mai sarac om din sat nu a vrut sa ii sape 1 zi in gradina pentru masa si bautura plus 50 de lei.
Mai mult de atat bunica nu a avut de unde sa dea. Are din pacate o pensie cinstita castigata dupa vreo 30 si ceva de ani de munca.
Un profesor cu 7 ani vechime in invatamant, in prezent, nu castiga 50 de lei pe zi. Si trebuie sa isi plateasca singur transportul, mancarea si materialele de pe care preda.
Tinad cont ca in Roamnia muncesc doar vreo 4 milioane de oameni (din vreo 20) putem spune ca acestia reprezinta o exceptie si ca romanii in general sunt lenesi.
Mimi se mira 